Analiza oaselor lui „Moș Nicolae” a oferit rezultate surprinzătoare

Oasele lui „Moș Nicolae” au fost testate pentru prima oară prin datare cu carbon și au confirmat perioada istorică în care se crede că a trăit acesta.

Sfântul Nicolae a fost celebrat pe 6 decembrie de către creștini-ortodocși. Acesta ar fi trăit în Myra, Asia Mică (Turcia din prezent), în secolul al patrulea. Sfântul era cunoscut pentru generozitatea sa, precum și pentru miracolele pe care oamenii spuneau că le poate face. Acesta ar fi murit pe 6 decembrie, 343 d.H. Pe lângă faptul că a fost canonizat drept sfânt, a devenit cunoscut drept Tatăl Crăciunului sau Moș Nicolae.

Rămășițele lui au rămas într-un mormânt de marmură în Biserica Sfântului Nicolae din Bari, Italia, din 1807. O parte din resturi au fost achiziționate de biserici din întreaga lume.

Tom Higham și Georges Kazan, directorii de la Oxford Relics Cluster, au testat o micro-mostră dintr-un fragment de os pelvian al Sfântului Nicolae. Rezultatele au arătat că oasele provin din secolul patru – perioada istorică în care acesta a trăit. Asta nu confirmă autenticitatea lor sau că, într-adevăr, provin de la Sfântul Nicolae.

„Multe relicve pe care le studiem ne îndreaptă către o perioadă mai târzie decât ar sugera atestările istorice”, a spus Higham. „Acest fragment de os, în schimb, demonstrează că ne-am putea uita la rămășițele lui însuși Sfântul Nicolae”.

Fragmentul pe care l-au testat cercetătorii nu a venit de la biserica din Italia. A fost oferit către cercetare de către Tatăl Dennis O’Neill, de la St. Martha of Bethany Church din Morton Grove, Illinois. Fragmentul provenise inițial din Lyon, Franța.

Acum că a fost confirmată perioada istorică, cercetătorii vor să folosească teste ADN pentru a afla dacă restul fragmentelor provin din același corp. „Aceste rezultate ne încurajează să ne îndreptăm către relicvele din Bari și Veneția pentru a încerca să arătăm că rămășițele osoase provin de la aceeași persoană”, a adăugat Higham. „Putem face asta prin paleogenomică antică și teste ADN. E incitant să te gândești că aceste relicve, dintr-unt timp atât de antic, ar putea fi autentice”.